Repere istorice ale Aradului – Cetatea Aradului– evoluție și regenerare culturală

Municipiul Arad este situat în extremitatea vestică a ţării, în câmpia aluvionară a Aradului fiind primul oraş important din România la intrarea dinspre Europa centrală. Aradul se află la o altitudine de 108,5 m şi are o suprafaţă de 4.618 ha. Municipiul se întinde pe ambele maluri ale Mureșului, la aproximativ 20 km distanță de la ieșirea acestuia din defileul Radna Lipova, într-o zonă de contact între relieful de câmpie și cel de deal și munte. Cadrul natural deosebit, cu râul Mureș, bordat de parcuri și spații verzi, care descrie un Ω perfect în jurul cetății Aradului, în imediata vecinătate a zonei centrale, reprezintă o competență distinctivă a orașului.
Râul a avut un rol important în evoluția istorică și urbanistică a Municipiului Arad. Începând din a doua parte a secolului XVIII, factorul antropic a adus modificări importante configurației naturale a râului, acesta având în prezent un parcurs cu meandre de aproximativ 15 km în zona urbană.
Terenurile situate de-a lungul Mureșului constituie capitalul major de spațiu verde al orașului, în această categorie distingându-se prin întindere (132 ha) și poziționare  zona Cetății Aradului, care prin valoarea sa de patrimoniu impune restricții de construire. Cetatea reprezintă unul dintre cele mai importante și mai bine conservate monumente istorice existente la momentul actual în zona de vest a țării. Ridicată în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, aceasta a fost considerată una dintre cele mai impresionante fortificații militare ale timpurilor respective.

Dezvoltarea localităţii în decursul Istoriei

• sfârşitul sec. VI î. Hr. – prima informaţie scrisă despre existenţa daco-geţilor în această zonă;
• 106-119 d.Hr – zona Aradului este inclusă în provincia romană Dacia;
• mileniul I – incursiunile popoarelor migratoare:goţi, huni, gepizi, avari, slavi;
• sec VIII-IX, definitivarea procesului de etnogeneză a poporului român;
• 1028 – voievodatul lui Ahtum este cucerit de armata cavalerilor unguri; populaţia românească se regrupează în voievodate şi cnezate de mai mică întindere, păstrându-şi identitatea politică şi religioasă.
• sec XI- prima atestare documentară a Aradului într-un document editat la Buda în anul 1347 de regele Ludovic I, în care este intercalat un citat din anii 1080-1090, unde este menţionat comitatul “Orod lângă fluviul Mureş”;
• 1552-1554 – se construieşte cetatea turcească, pe malul drept al Mureşului, pe locul fostei fabrici textile Teba. În jurul acestei cetăţi s-a dezvoltat aşezarea civilă a vechiului oraş, Aradul devenind un important punct strategic şi un renumit centru comercial;
• 1689 – în urma Păcii de la Karlowitz, Aradul trece sub stăpânirea habsburgică, graniţa dintre Imperiul Otoman şi cel Habsburgic fiind stabilită pe râul Mureş;
• Ridicarea noii cetăţi a Aradului, situată în sudul râului Mureş a marcat profund evoluţia ulterioară a oraşului.Construcţia a fost concepută în stilul cetăţilor Vauban-Tenaille, de  o echipă de ingineri militari condusă de Ferdinand Philipp Harsch.Lucrările au durat 20 de ani (1763 – 1783), folosindu-se mii de şerbi ca forţă de muncă;
• 1834 – oraşul Arad, primeşte privilegiul de “oraş liber regesc”, fapt ce a favorizat dezvoltarea sa economică şi socială ulterioară;
• noiembrie 1918 – politicienii arădeni Ştefan Cicio Pop, Vasile Goldiş, Ioan Suciu şi Ioan Flueraş, lideri ai Consiliului Naţional Român Central, cu sediul la Arad, pregătesc adunarea plebiscitară de la Alba Iulia, unde la 1 Decembrie 1918, s-a votat unirea Transilvaniei cu România;
• 1945 – 1989 Perioada comunistă – s-au construit marile platforme industriale şi noi cartiere de locuinţe pentru a face faţă migraţiei populaţiei de la sate la oraş;
• 1989 – Revoluţia de eliberare de sub dictatura comunistă, Aradul fiind al doilea oraş din Romania care a păşit pe calea democraţiei, datorită jertfei de sânge adusă de locuitorii săi;
• 1992 – primele alegeri locale democratice. S-a structurat actualul administrativ (primăria).

Antecedente strategice și construcție

Zona Arad era situată pe granița militară a Imperiului Habsburgic. După retragerea otomană, cancelaria vieneză a decis construirea unei cetăți noi. Construcția a început în 1763, înlocuind vechea cetate turcească.

Locul strategic de prim ordin, aşezat la întretăierea a două foarte importante drumuri comerciale, unul care duce din Câmpia de Vest spre Transilvania şi altul, care vine din nord, dinspre Oradea şi Satu Mare şi face legătura cu Timişoara şi calea fluvială oferită de Dunăre, a fost observat şi de generalii Împărătesei Maria Tereza. Prin urmare, luând în considerare şi necesităţile militare, într-o regiune de curând cucerită şi încă instabilă, s-a luat hotărârea de a se construi o fortăreaţă de tip Vauban. Lucrările au început în anul 1763 şi au durat peste 20 de ani, până în 1783, desfăşurându-se sub supravegherea şi după planurile elaborate de arhitectul militar austriac Filipp Ferdinand Harsch. Planul ei, în formă stelată, cu şase bastioane se înscrie printre cetăţile de tip Vauban din faza târzie, ce încheie totodată şi evoluţia sistemelor stelare din Transilvania. Zidurile, aşezate pe trei rânduri, au fost construite din cărămidă, umplute cu pământ, iar grosimea lor este în jur de trei metri.La acea vreme, au fost înconjurate de un şanţ umplut cu apă din Mures. În acest tip de fortificaţie unghiurile sub care sunt construite zidurile sunt astfel calculate încât proiectilele de artilerie să poată fi deviate prin ricoşeu iar pământul de umplutură atenuează forţa exploziilor. Circumferinţa zidurilor cetăţii arădene este de 3180 metri şi acestea au fost prevăzute cu bastioane de tip cavaler, flancate de redute pentagonale. În total bastioanele cuprindeau 296 guri de foc. În interior au fost ridicate trei corpuri principale de clădiri, care cuprindeau comandamentul, garda cetăţii şi mănăstirea spital, care includea şi biserica în stil baroc franciscană, care astăzi este în stare de ruină. Ultimii patru călugări dedicaţi Sf. Ioan de Capistrano au locuit în mănăstire până în 1861.

La ridicare cetăţii au participat peste 1500 de familii din împrejurimi, şi au trebuit dărâmate şi 169 de case. În total au fost cheltuiţi, de către guvernul austriac imperial peste trei milioane de florini, o sumă impresionantă pentru acea vreme.

Etape istorice prin care a trecut fortificația

Lagăr pentru prizonieri

Această solidă fortificaţie, care a găzduit tot timpul o garnizoană militară, nu a fost pusă în situaţia de a-şi împlini rosturile de apărare a imperiului în faţa unui inamic extern, ci a fost pusă în valoare doar în confruntarea cu „inamicul” intern, reprezentat de armata revoluţionară maghiară, în timpul revoluţiei de la 1848-1849, când cetatea a fost asediată timp de nouă luni, între octombrie 1848-iunie 1849. Ea a fost folosită ca închisoare militară. Acolo au fost inchisi numeroşi revoluţionari, inclusiv cei 13 generali executaţi de autorităţile militare austriece, în apropierea cetăţii, în 6 octombrie 1849. Cei 13 de la Arad (în maghiara Aradi vértanúk) este denumirea generică sub care sunt cunoscuți 13 ofițeri ai armatei imperiale austriece executați la  Arad sub acuzația că s-au alăturat mișcării revoluționare a lui Lajos Kossuth și au susținut revendicările maghiare de independență față de Imperiul Austriac, încălcându-și astfel jurământul de fidelitate față de Casa de Habsburg.

Monumentul Statuia Libertatii din Arad evocă memoria celor 13 comandanți. Istoriografia maghiară îi menționează ca martirii de la Arad, punând accentul pe dorința lor de libertate.

Ofițerii revoluționari de la Arad au fost făcuți prizonieri de armata Rusiei și predați austriecilor. Primul ministru al Imperiului Austriac, Felix Schwarzenberg , a dat ordin să fie judecați de o curte marțială, cu aprobarea împăratului Franz Josef I . Toți au fost condamnați la moarte prin spânzurare, sub acuzația „săvârșirea crimei de înaltă trădare”. Judecătorul a fost Karl Ernst.

Este posibil ca data de  6 octombrie să fi fost aleasă intenționat, întrucât cu un an mai înainte avusese loc la  Viena  o revolta în care fusese linșat contele Lantour, ministrul imperial de război.

Tot în cetatea Aradului a fost întemniţat pentru o vreme şi revoluţionarul român Eftimie Murgu. Primii militari internaţi au fost aduşi în fortăreaţa Aradului în anul 1794, când 1200 soldaţi francezi din armatele revoluţionare au făcut cunoştinţă cu viaţa de prizonierat pe pământ arădean. Şi soldaţii turci luaţi prizonieri în Bosnia în anul 1881 au cunoscut  rigorile regimului de detenţie. În timpul primului război mondial în cetate a luat fiinţă un lagăr în care au fost internaţi mii de prizonieri sârbi. În timpul detenţiei au murit de tifos şi rele tratamente 4317 internaţi, iar în memoria lor a fost pusă pe poarta de la intrare o placă comemorativă. Ei au fost înmormântaţi în mai multe gropi comune în cimitirul Pomenirea. Într-o interpelare, din cursul anului 1917, făcută în parlamentul de la Budapesta, deputatul de Şiria al Partidului Naţional Român, Ştefan Cicio Pop, a atras atenţia asupra condiţiilor inumane în care sunt ţinuţi prizonierii, mulţi dintre ei fiind civili: femei şi copii. Fără îndoială, cel mai celebru prizonier al închisorii a fost Gavrilo Princip, care în data de 28 iunie 1914 l-a asasinat, la Sarajevo, pe principele moştenitor al coroanei Austro-ungare, Franz Ferdinand, atentat care a constituit motivul imediat al izbucnirii primului război mondial.

După 1918, cetatea a găzduit garnizoane românești; ulterior, a fost utilizată de trupele sovietice și apoi de armata română.

Garnizoană militară

În perioada interbelică cetatea a fost garnizoană a Aradului şi a găzduit regimentul 93 infanterie, care împreună cu celelalte unităţi din cadrul Diviziei 1 infanterie română a participat la campania din Uniunea Sovietică, fiind stabilit pe poziţii în Stepa Kalmâcă, din sudul Stalingradului. În 20 noiembrie 1942 divizia românească a suportat atacul principal dat de două armate sovietice, pierind în acea încleştare numeroşi soldaţi şi ofiţeri ai regimentului 93 din cetatea Aradului. După armistiţiul încheiat de România în 12 septembrie 1944 şi ocuparea Aradului de armata sovietică, în cetate a fost încartiruită o unitate de tancuri sovietică care a „rezistat” acolo până în anul 1958, când trupele „eliberatorilor” au fost retrase din întreaga ţară. Dar vocaţia războinică a cetăţii Aradului nu s-a încheiat atunci pentru că imediat locul sovieticilor a fost luat de un regiment românesc de tancuri. În cadrul procesului de restructurare şi modernizare a armatei în anul 1995 a luat fiinţă batalionul 191 infanterie „Colonel Radu Golescu”. În octombrie 1997 batalionul 191, cu garnizoana în cetatea Aradului, a fost nominalizat pentru constituirea batalionului mixt româno-ungar de menţinere a păcii, batalion care a devenit operaţional începând cu anul 1999. După anul 2000 oficialităţile Aradului au cerut în repetate rânduri introducerea în circuitul civil a cetăţii, fiind întocmite studii pentru valorificarea turistică şi culturală a locaţiei. Demersurile nu au putut fi finalizate din cauza rezistenţei Ministerului Apărării, care au invocat lipsa banilor pentru amenajarea unor noi spaţii de încartiruire a unităţii, aşa că cetatea tip Vauban a Aradului, cu o vechime de 250 de ani, găzduieşte şi la început de mileniu trei o garnizoană militară, caz unic în Europa.

Cetăţile medievale-  repere istorice din Arad

Actuala cetate, care se dezvăluie în toată puterea ei de pe şoseaua de centură a municipiului Arad, nu a fost singura în decursul istoriei multiseculare a oraşului. Prima dintre ele a fost localizată de mai mulţi specialişti la sud-vest de actuala localitate Vladimirescu (Glogovăţ), la patru kilometri est de municipiu, spre Valea Mureşului. La locul numit „Şanţuri”, pe un grind mai ridicat, s-au efectuat între anii 1974-1979 ample lucrări arheologice în urma cărora au fost puse în evidenţă valuri de pământ în forma unui trapez, cu şanţuri de apărare în faţă. Materialul arheologic descoperit dovedeşte locuirea umană încă din secolele VIII-X. Urmele de arsură au dus la concluzia că cetatea a fost distrusă pe la 1028, în timpul luptelor dintre ducele Ahtum şi armatele regelui Ştefan cel Sfânt, conduse de ducele Chanadinus.

A doua cetate sau castru regal, reşedinţă a comitatului Orod, s-a aflat în apropierea primei cetăţi. Urme arheologice deosebit de consistente din secolele XI-XIII au fost descoperite atât pe liziera terasei de vest a comunei Vladimirescu cât şi de-a lungul şoselei Arad-Deva. Ultima atestare a unor elemente umane care au gravitat pe lângă cetate datează din 1311. Se pare că şi această fortificaţie, ca multe altele din zonă, a fost distrusă în timpul marii invazii tătare din 1241.

Din relatările cronicarului Anton Verancici rezultă că în 9 ianuarie 1551, atunci când târgul Aradului a fost cucerit de către turci, el nu avea nici ziduri nici valuri de pământ care să-l apere. În anul 1554 paşa Kasâm a început construirea unei fortificaţii, pe malul drept al Mureşului, lângă actualul pod de fier de pe şoseaua Arad-Timişoara, în jurul căreia se va dezvolta apoi municipiul Arad. Cetatea cu formă dreptunghiulară si cu bastioane unghiulare la colţuri. Pe parcursul secolelor XVI-XVII cea de-a treia cetate a Aradului a fost în repetate rânduri asediată, incendiată şi apoi refăcută. Astfel în anul 1595 a fost eliberată de ardeleni, din nou cedată turcilor în 1616, arsă de trupele lui Gheorghe Rakoczy al II-lea în 1658 şi din nou refăcută de turci.

O interesantă relatare despre cetate, aşa cum arăta ea la 1660, ne oferă călătorul turc Evlia Celebi: „Cetatea este situată pe o insulă a Mureşului şi are 50 de ostaşi, o baie mică, o geamie, un han… este construită din ziduri cu umplutură de pământ, având o circumferinţă de 400 de paşi. Are două porţi tari de lemn, una este poarte Ineului spre nord, înafara ei se găsesc două sute de case creştine. Alta e poarta Timişoarei…”Această cetate a fost cucerită de austrieci în decembrie 1685 şi reparată în anii 1698-1701, după planurile lui Georg Johann Harrukern. Urme slabe ale acestei cetăţi au fost găsite în secolele XIX-XX, astăzi însă nimic nu mai aminteşte de cetatea medievală, ea fiind intrată definitiv în istorie.

Cetatea Aradului – legătura cu prezentul

Concentrarea infrastructurii culturale, de interacțiune socială și recreere în zona centrală a redus consumul cultural și totodată numărul consumatorilor. Lipsa interacțiunii și colaborării dintre asociații, fundații, organizații profesionale, neguvernamentale, mediul privat și organizațiile publice active implicate în desfășurarea evenimentelor a dus la promovarea deficitară a evenimentelor culturale de importanță locală, națională sau internațională.
Nu în ultimul timp, durata de ședere a turiștilor a scăzut datorită valorificării și promovării deficitare a Cetății Aradului, a râului Mureș și a celorlalte obiective și atracții turistice existente sau potențiale. Altfel spus, în prezent elementele reprezentative (patrimoniul construit, cultura, multietnicitatea sau cadrul natural) din Municipiul Arad nu sunt exploatate în beneficiul comunității și nu susțin dezvoltarea economică locală prin turism.

Legătura dintre trecut și prezent este esențială pentru identitatea orașului. Cetatea Aradului nu este doar un element al trecutului militar, ci și o oportunitate de a dezvolta turismul cultural. Păstrarea și promovarea sa reprezintă o datorie față de patrimoniul local și față de generațiile viitoare.

Masterplanul: regenerare urbană și transformare culturală

Municipalitatea Arad a preluat cetatea în proprietate în 2023, după un protocol din 2010. Masterplanul elaborat de firma Andreescu & Gaivoronschi prevede transformarea obiectivului într-un hub cultural

Intervențiile includ: conservare și restaurare, reorganizarea spațiilor intra-muros, amfiteatru, expoziții, hotel, food-court, spații de târg & congres, zone tematice amenajate pe niveluri, punerea în valoare a șanțurilor și glacis-ului

Cetatea Aradului – evoluție și regenerare culturală

Cetatea Aradului, reperul istoric cu cel mai ridicat potențial turistic al Municipiului Arad, reprezintă o oportunitate pentru implementarea unor proiecte ample de dezvoltare și valorificare, benefice pentru locuitori, dar și pentru creșterea atractivității zonei la nivel regional, național și internațional. Dezvoltarea și implementarea unui amplu proces de regenerare a ansamblului de fortificații va crește potențialul de dezvoltare economică al Municipiului Arad și totodată patrimoniul vizitabil al regiunii.

Conturarea axei turistice est-vest cu spații de recreere, agrement sau spații amenajate pentru desfășurarea evenimentelor în aer liber, sunt
câteva dintre intervențiile majore cu potențial de valorificare a celei mai reprezentative resurse de Strategia Integrată de Dezvoltare Urbană a Municipiului Arad pentru perioada 2014-2030 .
Simbol pentru locuitori și competență distinctivă pentru oraș, râul Mureș reprezintă o oportunitate pentru dezvoltarea și susținerea atât a modului de viață activ al locuitorilor, cât și a tradiției sportive.

Viziunea Strategiei Integrate de Dezvoltare Urbană a Municipiului Arad pentru perioada 2014-2030 se construiește pe viziunea Strategiei de Dezvoltare a Municipiului Arad 2007-2013/2014-2020, pe care o actualizează și o completează. Astfel, în 2030 Aradul reprezintă o importantă metropolă regională ce impresionează prin centrul istoric reabilitat, dominat de Cetatea Aradului transformată într-un pol cultural, turistic și de agrement de amploare, o comunitate puternică cu impact major în regiune prin dinamismul și diversitatea economică, un oraș inteligent și inovator, exemplu de management urban eficient.

Municipiul Arad beneficiază de o rețea extinsă de spații publice și de elemente unice de cadru natural – râul Mureș, și de patrimoniu construit – Cetatea Aradului, care, odată valorificate și integrate în circuitul urban prin activități socio- culturale și de agrement vor redefini viața socio culturală a orașului.
Astfel, obiectivul vizează trei tipuri de intervenții principale: valorificarea și amenajarea malurilor de râu (Mureș, Mureșel, Mureșul Mort), revitalizarea și reintroducerea în circuitul urban a Cetății Aradului și revitalizarea spațiilor publice din zona centrală. Lansarea acestui proces de revitalizare a spațiului public arădean va contribui semnificativ atât la creșterea calității vieți în Municipiu, cât și la creșterea atractivității turistice a acestuia.

Cetatea devine astfel un reper al dezvoltării durabile. Funcțiile mixte propuse vor atrage locuitori, turiști, comunitatea culturală și economică din regiune.

Sursa : Wikipedia, „Strategia Integrată de Dezvoltare Urbană a Municipiului Arad pentru perioada 2014 – 2030”

Concluzie

Reintroducerea cetății Aradului în circuitul urban ca reper istoric, Cetatea Aradului ilustrează cum o fortificație militară transformată prin secole ajunge azi o promisiune culturală. De la rolul strategic habsburgic, prin închisoare și garnizoană, până la hub cultural propus de un masterplan modern, cetatea reprezintă identitatea și viitorul Aradului. Fortificația Aradului reper istoric are potențialul să reînvie viața urbană, să atragă investitori și turiști, consolidând imaginea orașului pe scena culturală și economică.

Viziunea Strategiei de Dezvoltare a Municipiului Arad 2007-2013/2014-2020, la care SIDU 2014- 2030 se va raporta, imaginează Municipiul Arad ca fiind:„o importantă metropolă regională care va impresiona prin centrul istoric reabilitat, dominat de Cetatea Aradului transformată într-un pol turistic de amploare, o comunitate puternică cu impact major Strategia Integrată de Dezvoltare Urbană a Municipiului Arad pentru perioada 2014-2030

Reperele istorice ale Aradului, în frunte cu Cetatea Aradului, definesc identitatea orașului. Acest monument, cu o istorie de peste două secole, este o mărturie a strategiilor imperiale, a conflictelor și a schimbărilor sociale care au modelat regiunea. Păstrarea sa nu este doar o obligație istorică, ci și o oportunitate de dezvoltare culturală și turistică.

Fie că dorești să vinzi, să cumperi sau să investești într-o proprietate din centrul istoric , echipa ACASĂ te poate ghida. Patrimoniul arhitectural al Aradului nu este doar o moștenire culturală, ci și o oportunitate de investiție.

Pentru detalii despre proprietăți în zonă sau evocarea istoriei locale, contactează-ne!

Telefon: 0040724200000
Adresă: Arad, Bulevardul Decebal, Nr. 2, Parter
Biroul ACASĂ | Agenție imobiliară Arad: Vezi locația pe hartă