Orașul Sârbesc și Orașul German din Arad – începutul orașului viu
Orașul Sârbesc și Orașul German din Arad reprezintă începutul real al nucleului urban modern. Ambele zone istorice au contribuit la identitatea orașului prin rețele de străzi, piețe, clădiri și comunități diverse. Acest articol detaliază organizarea urbană, evenimentele istorice și dezvoltarea lor administrativă sub habsburgi.
Organizarea inițială a Orașului Sârbesc
Insula naturală dintre Mureș și Mureșel s-a umplut mai întâi de pașii soldaților sârbi și ai familiilor lor. La sud, cetatea și râul; la nord, Mureșelul – un braț îngust care curgea pe traseul de azi Plevnei – Grigore Alexandrescu – G. Barițiu – Pionierilor, întorcându-se în Mureș.
Cartografierea și denumirile străzilor
Aici a prins formă Orașul Sârbesc: 11 străzi, trei piețe (Bocskay, Sfântul Petru, Tököly), 157 de case cu grădini largi între ele; Határ (azi Dornei), Alsó Molnár (azi V. Ureche), Boczkó (azi Tribul Dobra), Fürj și Fácán (azi parțial Ciocârliei), Lujza (azi Gavra), Mocsár și Akác (azi parțial și, respectiv, Cardoș), Angyal (azi Badea Cârțan) – sub comandă militară, ca un avanpost ordonat pe apă.
Dezvoltarea Orașului German – spațiu meșteșugăresc și agricol
Dincoace, între Mureș, Mureșel, lacul Pădurice și „Mureșul mort”, s-a strâns Orașul German: cetățeni de neamuri diverse, agricultori, meșteșugari.
Piețe și rețea de străzi
Trei piețe – Piața Mare, Szabadság (azi Avram Iancu), Új-városháza (astăzi parțial Bd. Revoluției) – și o rețea de 21 de străzi: Templom (azi L. Blaga), Városháza/Hunyadi (azi Gr. Alexandrescu), Szép, Sándor Asztalos (azi Plevnei), Eötvös (azi Bălcescu), Bárány, Petőfi (azi Unirii), Megye, Széchenyi (azi Horia), Kereszt, Batthyány (azi Episcopiei), Reggeli, Perényi (azi Goga), Magyar (parțial Goga), Fábián (azi Cicio Pop), Kovács, Teleky (parțial Eminescu), Kápolna (azi Calvin), Úri, Deák (azi Eminescu), Sziget, Zrínyi (azi Vasile Goldiș), Kigyó, Rákóczi (azi Barițiu), Kis karika, Kosár, Fő (Strada Mare).
La capătul veacului al XVIII-lea, 84 de ferme din pădurea Ceala țineau de oraș – un brâu agricol în jurul unui nucleu urban în plină articulare.
Administrație și statut cameral
Poziția excelentă a Aradului i-a convins pe habsburgi: oraș cameral, cu datorii către Cameră, dar cu dreptul de a-și alege judele și primarul.
La 6 octombrie 1702, un comisar regal sosește și deschide drumul creșterii: autorizează primărie, han, berărie, abator, moară; cărămizării și cuptoare de țiglă; drept de târg săptămânal joia, plus două bâlciuri mari la Sfinții Petru și Pavel și la Sf. Dumitru. Orașul primește pecete proprie: administrație mai clară, pași mai siguri.
Libertăți și provocări ale orașului în formare
Libertățile din Freiheits Punkten atrag lume din toate părțile. Se mută meșteri, dar și oameni fără meserie; vechii locuitori se plâng – greu să selectezi artizani pricepuți ori negustori cu nume bun când porțile sunt larg deschise.
Un alt nod de tensiune: trupele sârbe de la Mureș. Ofițeri îmbogățiți, stepă acaparată, grădini ocupate, cârciumi și măcelării deschise fără drept, furturi de grâne – jalbele curg până când, în 1724, se ajunge la o înțelegere.
Conflictele Rákóczi și efectele asupra orașului
Războiul se întoarce devreme în veac. Mișcarea de independență a lui Rákóczi Ferenc al II-lea atinge și Aradul: cetatea rezistă, orașul plătește.
La 1 iulie 1708, oastea curuților ajunge la Dombegyháza; pe 7 iulie aruncă un pod peste Mureșel și bate trei zile cetatea cu artilerie grea – fără s-o ia.
Frustrarea se varsă peste case: între 17 și 19 iulie, Orașul Sârbesc și zona din jurul Bisericii Minorite din Orașul German ard de trei ori.
Concluzie: orașul învață să reziste
Cenușa se așază lent, dar sub ea rămâne un oraș care, în ciuda loviturilor, învață să-și țină cumpătul și să crească.
Vezi și:
- ACASĂ – Agenție imobiliară Arad (pagina principală)
