Dacă astăzi spui „Marta Arad”, cei mai mulți se gândesc fie la metroul din Atlanta, fie la… nimic. Și totuși, aici vorbim despre prima fabrică de automobile de pe actualul teritoriu al României, o uzină care, între 1908 și 1926, a produs autobuze, taxiuri, camioane, motoare de avion și chiar mașina „câștigătoare” a unui imperiu. Iar toată povestea se întâmplă fix în Arad, pe Calea Aurel Vlaicu, acolo unde azi treci cu mașina, te uiți în stânga-dreapta și nu bănuiești că vezi începutul industriei auto și aeronautice românești.
Pe scurt, Marta Arad înseamnă: un oraș de provincie care intră în liga mare a industriei, o clădire de beton armat care devine laborator tehnic al Imperiului Austro-Ungar și o istorie uitată care încă se simte în felul în care arată și funcționează Aradul de azi.
Ce a fost, de fapt, Marta Arad?
Marta Arad a fost prima fabrică de automobile de pe actualul teritoriu al României, născută în 1908 dintr-o combinație de ambiție locală, capital american și know-how austriac. Oficial se numea Magyar Automobil Részvény Társaság Arad și, pe parcurs, a produs de la autobuze urbane până la taxiuri pentru Budapesta, camioane, motoare Knight fără supape și motoare de avion.
La început de secol XX, când „mașina” era încă o noutate, Aradul nu era doar un punct pe hartă unde oprește trenul, ci un nod feroviar important, cu o fabrică de vagoane – Weitzer – care livra material rulant până pe Canalul Suez. Pe acest teren deja „încălzit” apare fabrica de automobile Arad, construită din beton armat, lângă uzinele Weitzer, ca un fel de frate mai tânăr, dar mult mai zgomotos.
Cum a ajuns Aradul să producă „mașina câștigătoare” a Imperiului?
Aradul ajunge să producă „mașina câștigătoare” a Imperiului Austro-Ungar pentru că îmbină trei lucruri rare la un loc: infrastructură feroviară serioasă, oameni obișnuiți cu metalul și o administrație locală care nu vrea doar autobuze, ci vrea o fabrică de autobuze.
Aradul, de la „oraș de trecere” la nod industrial
La cumpăna secolelor XIX–XX, Aradul era un nod vital al rețelei feroviare a monarhiei. Fabrica de vagoane Weitzer transforma un atelier într-o uzină care exporta vagoane în tot imperiul și până în Egipt. Asta înseamnă două ingrediente esențiale pentru Marta Arad:
- capital uman – muncitori, mecanici, turnători, ingineri obișnuiți cu mașini-unelte de precizie;
- infrastructură – turnătorii de fontă și oțel, furnizori locali, legături feroviare solide.
În paralel, orașul avea o viață culturală intensă – de tip „vine Enescu în oraș, nu doar fanfara din parc” – și o administrație care își propunea modernizarea transportului public. Pe acest fundal se naște ideea: nu importăm pur și simplu autobuze, ci aducem aici fabrica.
Era Westinghouse: autobuze în loc de importuri (1908–1912)
În 1908, Primăria Arad bate palma cu concernul american Westinghouse, prin subsidiara franceză din Le Havre. Rezultatul: uzina Marta Arad, construită lângă Weitzer, într-una dintre primele clădiri industriale din regiune făcute din beton armat. Betonul nu era doar „cool” pentru arhitecți, ci oferea stabilitate pentru mașinile-unelte și bancurile de probă ale motoarelor.
La început, producția arată cam așa:
- 1909 – primele autobuze și camioane, asamblate din componente venite din Franța;
- 1910 – autobuze urbane pentru Arad și primele integrări de piese produse local;
- 1911 – vehicule mixte: camioane, autobuze și prime încercări de turisme.
Motoarele și transmisiile veneau încă din Le Havre, dar uzina din Arad începe rapid să investească în mașini-unelte, semn clar că se trece de la simplă asamblare la manufactură locală.
Intră în scenă Austro-Daimler și „mașina câștigătoare” (1912–1914)
În 1912, subsidiara franceză Westinghouse intră în faliment, iar aici povestea putea să se oprească. Dar nu se oprește. Uzina este preluată de Austro-Daimler, prin conexiunile băncii Wiener Bankverein, și Marta Arad începe să producă sub licență modele Austro-Daimler.
Modelele proiectate pe linia lui Ferdinand Porsche sunt adaptate și construite la Arad, cu motoare de turație ridicată și transmisie cardanică. Nu mai vorbim doar de camioane greoaie, ci de mașini agile, de turism, cu caroserii „Torpedo” și „Phaeton”.
Momentul de glorie vine la Concursul internațional de mașini mici de la Budapesta, în 1912. Mașinile Marta Arad câștigă categoria lor, iar arhiducele Iosif le înmânează Cupa de Aur. Concurența nu e încântată și apar acuzații că ar fi existat „șmecherii” tehnice.
Atunci intervine Donát Bánki, co-inventatorul carburatorului modern. Examinează mașinile și spune celebra frază: „Nu este nicio șmecherie.” Cu alte cuvinte, calitatea asamblării și designul motoarelor erau suficient de bune ca să câștige concursul corect.
Ce mașini și motoare ieșeau din halele Marta Arad?
În perioada de maximă glorie, istoria Marta Arad arată ca un catalog tehnic concentrat: mașini de turism, taxiuri, autobuze, camioane, motoare Knight și, mai târziu, motoare de avion. Pentru o fabrică aflată într-un oraș de provincie, lista e impresionantă.
De la motoarele Knight la taxiurile gri din Budapesta
Înainte de Primul Război Mondial, fabrica de automobile Arad produce și vehicule echipate cu motoare Knight, un tip de motor fără supape clasice, cu două manșoane glisante. Avantajele: funcționare extrem de silențioasă și cuplu bun la turații joase. Dezavantajele: consum mare de ulei și cerințe de prelucrare foarte precise.
Faptul că asemenea motoare sunt produse la Arad arată nivelul de precizie tehnică atins în 1913–1914.
Pe latura „socială”, cel mai vizibil succes comercial al Marta Arad este flota de taxiuri pentru Budapesta. Fabrica câștigă competiția cu un alt producător maghiar și livrează șasiuri carosate ca taxiuri Landaulet – faimoasele „Szürketaxi”, taxiurile gri ale capitalei.
În paralel, uzina produce:
- autobuze poștale pe șasiu greu, care leagă localități izolate de rețeaua feroviară;
- turisme civile, destinate clasei mijlocii și elitelor urbane;
- camioane de 3 și 5 tone pentru transport de marfă.
Unde se complică povestea: războiul, fuziunile și avioanele
Povestea Marta Arad se complică odată cu Primul Război Mondial. Ce era o fabrică de mașini devine un nod important în complexul militar-industrial al imperiului și, mai târziu, al României Mari.
După 1915, acționariatul uzinei este preluat de Benz & Cie. Fabrica se extinde, ajunge la aproximativ 1.600 de angajați și începe să producă motoare de avion Austro-Daimler cu 6 cilindri în linie, răcite cu lichid, pentru avioane de recunoaștere și vânătoare.
După 1918, Transilvania intră în componența României, iar legăturile financiare cu Viena și Berlin se rup. Marta Arad fuzionează cu Weitzer și ia naștere ASTRA – fabrică de vagoane, motoare și armament. Fosta uzină de automobile devine „Fabrica de motoare” din cadrul ASTRA.
Se mai produc câteva autoturisme de lux Astra, în serii foarte mici, dar accentul se mută clar pe motoare și pe rolul militar-strategic. Inginerul Ștefan Protopopescu construiește primele avioane românești, Proto-1 și Astra-Șeșefschi, folosind infrastructura tehnică de la Arad.
În 1926, statul român decide ca industria aeronautică să fie mutată la Brașov, mai în centrul țării. O parte din utilaje și specialiști pleacă, ia naștere IAR Brașov, iar producția de automobile la Arad se încheie. Clădirea de pe Calea Aurel Vlaicu rămâne în ecosistemul ASTRA Vagoane, dar rolul ei în transportul auto dispare din prim-plan.
Și cu vagoanele scufundate în ocean… ce e?
Aici apare una dintre confuziile moderne simpatice. „MARTA” este și numele operatorului de transport din Atlanta (Metropolitan Atlanta Rapid Transit Authority), iar în știri apar uneori vagoane „MARTA” scufundate în ocean pentru recifuri artificiale. Nu au nicio legătură cu Marta Arad. Mașinile și motoarele produse la Arad nu sunt pe fundul Atlanticului, ci în arhive, fotografii vechi și, din ce în ce mai mult, în proiecte culturale locale precum HUB mARTA.
De ce mai contează Marta Arad când treci azi pe Calea Aurel Vlaicu?
Marta Arad contează astăzi pentru că ne arată că Aradul are în ADN industrie grea, inovație și capacitate de reconversie. Clădirea de pe Calea Aurel Vlaicu nu e doar „o hală veche”, ci locul în care un oraș de provincie a produs mașini câștigătoare, motoare de avion și a dat startul industriei aeronautice românești.
Când te uiți la felul în care se transformă azi zonele industriale – foste fabrici care devin spații de locuit, birouri, hub-uri culturale sau creative – povestea Marta Arad e un precedent foarte clar: acolo unde au fost hale, macarale și motoare, pot apărea cartiere noi, spații de coworking, birouri de agenții sau locuri de întâlnire pentru comunitate.
| Idee | Implicație | Acțiune |
|---|---|---|
| Aradul a produs cândva „mașina câștigătoare” a Imperiului. | Orașul are o tradiție reală de inovație și industrie grea. | Când alegi să locuiești sau să investești aici, știi că nu e „un oraș oarecare”. |
| Fabrica de automobile Arad a devenit bază pentru industria aeronautică. | Ecosistemul tehnic și uman poate fi reconvertit către domenii noi. | Vezi cu alți ochi zonele de foste fabrici – sunt oportunități, nu doar ruine. |
| Clădirea Marta Arad există încă pe Calea Aurel Vlaicu. | Istoria nu e doar în muzeu, e în clădirile pe lângă care treci zilnic. | Când cauți o locuință sau un birou, poți integra și acest strat de identitate locală. |
Dacă vrei să aprofundezi și mai mult subiectul sau pur și simplu te atrage ideea de a locui într-un oraș cu o astfel de istorie industrială, poți arunca o privire pe proiectele noastre din Arad: vezi proprietățile disponibile vis-a-vis de Clărirea Marta. Iar dacă ai deja în minte un cartier anume, te putem ghida: contactează un consultant local.
Întrebări frecvente despre Marta Arad
Marta Arad chiar a fost prima fabrică de automobile de pe actualul teritoriu al României?
Da. Între 1908 și 1926, Marta Arad este prima uzină care produce în serie autobuze, camioane, turisme și, ulterior, motoare de avion, pe teritoriul care astăzi aparține României.
A proiectat Ferdinand Porsche personal mașinile Marta Arad?
Mașinile produse la Arad în perioada Austro-Daimler erau versiuni licențiate ale modelelor dezvoltate sub coordonarea lui Ferdinand Porsche. Nu a locuit la Arad, dar linia de design și soluțiile tehnice vin din munca lui.
Mai există azi vreo mașină Marta Arad?
Din informațiile disponibile, nu există exemplare circulate în prezent pe drumuri. Povestea lor se păstrează mai ales în arhive, fotografii și documente tehnice, iar clădirea istorică rămâne martorul fizic al acestei perioade.
Ce legătură are Marta Arad cu IAR Brașov?
După 1926, o parte din utilajele și specialiștii de la Arad se mută la Brașov pentru a pune bazele IAR, uzina aeronautică românească. Practic, experiența și infrastructura de la Marta Arad sunt „bagajul” tehnic care ajunge în noua fabrică.
Cum se leagă povestea Marta Arad de orașul de azi?
Clădirea de pe Calea Aurel Vlaicu și proiecte precum HUB mARTA arată că spațiile industriale istorice se pot transforma în locuri noi pentru lucru, locuit sau cultură. E un exemplu de reconversie urbană, foarte relevant când te uiți la cum se schimbă Aradul.
Vrei să vezi Aradul dincolo de „locul unde oprește trenul”?
Dacă treci prin Arad și vrei să simți orașul din perspectiva asta – industrială, plină de povești tehnice și de transformare – te invităm să ne faci o vizită la birou. Bem o cafea, povestim despre Marta Arad, despre cartierele care se schimbă și despre ce înseamnă să locuiești sau să investești aici.
Ne găsești la agenția imobiliară din Arad, Bulevardul Decebal, Nr. 2, Parter – sau ne poți suna direct la 0724200000 pentru o discuție rapidă.
