Colonizarea sârbă și orașul cameral

Războaiele austro-otomane au schimbat compoziția etnică a regiunii. Comunități sârbe, împinse spre nord-vest de cucerirea otomană, au primit azil și drept de așezare în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, sub Patriarhul Arsen Černović: 32.000 de familii, cu privilegii acordate de împăratul Leopold I.

Diploma imperială din 1691 le-a garantat libertate religioasă și dreptul de a ridica biserici și școli; în chestiuni bisericești și civile, trebuiau să urmeze hotărârile patriarhului, iar treburile zilnice erau administrate de dregători aleși din rândul lor.

Serviciul militar sârb, esențial pentru apărarea de graniță, a fost răsplătit; pentru a preveni conflicte cu populația civilă, aceste comunități au fost menținute parțial separate.

La Arad au fost așezați 480 de grăniceri sârbi cu familiile lor — peste 2.000 de persoane — în cetate și în zona dintre Mureș și Mureșel, un perimetru care forma o insulă naturală.

Aradul – oraș cameral sub administrație habsburgică

Habsburgii au organizat rapid noile teritorii, iar Aradul a primit statut de oraș cameral: datoriile și obligațiile se plăteau către Camera Imperială.

Spre mijlocul secolului al XVIII-lea, orașul avea trei unități: cetatea cu zonele exterioare, Orașul Sârbesc și Orașul German.

În timp, vechea fortificație a fost demolată, Orașul German s-a estompat, dar Orașul Sârbesc a rămas reper urban, cunoscut ca Raczfertaly (Rațfertai).

Orașul Sârbesc – un cartier cu identitate distinctă

Orașul Sârbesc s-a conturat pe insula naturală mărginită la sud de cetate și Mureș, iar la nord de Mureșel — un braț al Mureșului, îngust de câțiva metri — care curgea pe traseul actualelor străzi Plevnei – Grigore Alexandrescu – G. Barițiu – Pionierilor, unde se vărsa din nou în râu.

Primii locuitori au fost soldații sârbi și familiile lor; apoi au venit negustorii și meseriașii.

Structura urbană inițială a Orașului Sârbesc

În faza inițială, Orașul Sârbesc avea 11 străzi, trei piețe și 157 de case, cu grădini întinse între gospodării.

Piețele purtau numele: Bocskay, Sf. Petru și Tököly.

Străzile consemnate erau:

• Határ (azi Dornei)
• Alsó Molnár (azi V. Ureche)
• Sf. Petru
• Boczkó (azi Tribul Dobra)
• Fürj (azi parțial Ciocârliei)
• Fácán (azi parțial Ciocârliei)
• Lujza (azi Gavra)
• Gödör
• Mocsár (azi parțial Cardoș)
• Akác (azi Cardoș)
• Angyal (azi Badea Cârțan)

Rol militar și administrativ în dezvoltarea cartierului

Paza cartierului rămânea sub comandă militară, pe măsura rolului său de avanpost în noua arhitectură defensivă a Aradului.

Citeste articolul anterior: Istoria Aradului – De la Orod la cetatea strategică de pe malul Mureșului