Aradul în epoca dualismului — banii, industria și orașul care creștea pe verticală
În epoca dualismului austro-ungar, Aradul a devenit una dintre cele mai bogate urbe provinciale - în 1910, băncile locale gestionau 77,5 milioane de coroane, iar cu capitalurile industriale și de transport totalul urca spre 160 de milioane, peste Szeged, Timișoara și Oradea. ACSEV (Arad-Cenad) era cea mai mare companie feroviară privată din țară, iar linia Arad-Podgoria a intrat în 1913 între primele opt căi ferate electrificate ale lumii. Doar în 1911 s-au ridicat 1.087 de clădiri, iar o cameră în centru se închiria cu 240 de coroane pe an.
Între 1867 și 1914, Aradul a trăit cea mai spectaculoasă creștere economică din istoria lui: bănci mai puternice decât ale oricărui alt oraș provincial în afară de Zagreb, cea mai mare companie feroviară privată din țară și un boom imobiliar cu peste o mie de clădiri noi într-un singur an.
Cum arăta economia imperiului în care creștea Aradul?
La 1870, produsul pe cap de locuitor era de 831 de dolari în provinciile austriece, 450 în cele ungare, iar în regiunea Tisa–Mureș, cu Aradul, de 411. Până în 1910, Ungaria a urcat la 67% din nivelul austriac, iar Aradul și împrejurimile la 58%. Compromisul din 1867 a creat o piață unică: uniune vamală, bancă centrală comună, circulație liberă a capitalului și muncii. Au urmat „Gründerzeit"-ul de până în 1873 (sfârșitul rămășițelor feudale, înlocuirea breslelor cu asociații industriale, febra căilor ferate), criza de după prăbușirea Bursei din Viena (1873–1880), apoi reluarea creșterii pe capital francez și german. În 1892 s-a introdus coroana de aur.
Cât de bogat era Aradul?
Foarte — pentru dimensiunea lui:
| Orașul | Capitaluri totale (bănci + industrie + transport, 1910) |
|---|---|
| Arad | ~160 milioane coroane |
| Oradea | 95 milioane |
| Timișoara | 81 milioane |
| Szeged | 60 milioane |
Băncile locale singure țineau 77.532.000 de coroane — peste toate orașele provinciale ale Ungariei, cu excepția Zagrebului și, firește, a Budapestei.
Ce rol a jucat calea ferată?
Central: ACSEV (Arad–Cenad) a devenit cea mai mare companie feroviară privată din țară, iar linia Arad–Podgoria a intrat, încă din 1913, între primele opt căi ferate electrificate ale lumii (istoria completă a tramvaielor, aici). În oraș, tramvaiul cu cai circula din 1869; autobuzele MARTA au venit târziu și au fost înghițite de război, iar vechile vagoane cu cai au ținut orașul în mișcare până în 1927.
Cum s-a construit orașul în anii aceia?
Aradul se aduna pe verticală: față de Budapesta, unde 3–4 etaje deveniseră norma, „zgârie-norii" provinciei erau rari — 4 la Arad, 8 la Oradea, 9 la Timișoara. Dar ritmul era amețitor: doar în 1911 s-au ridicat 1.087 de clădiri. Prețul locuirii creștea în consecință.
Cât costa o chirie în Aradul prebelic?
| Locuința | Chiria anuală (centru) |
|---|---|
| 1 cameră | 240 coroane |
| 2 camere | 400 coroane |
| 3 camere | 800 coroane |
| 4 camere | 1.200–1.800 coroane |
În cartiere era mai ieftin — chiar și în Gai, o cameră costa 60–120 coroane pe an. „Bătălia adevărată se muta din cazărmi pe frontul locuinței" — o frază valabilă, într-un fel, și azi.
Ce spun rapoartele primarului despre viața de zi cu zi?
Raportul pe 1893 arată textura orașului: spitalul comitatens a îngrijit 2.630 de pacienți, difteria a făcut 82 de victime, mortalitatea infantilă rămânea ridicată, iar birocrația a rezolvat 80.746 din 80.876 de dosare — fără computere. Orfelinatul a primit 372 de copii. Iar când s-a inaugurat Palatul Cultural (1913), presa din Budapesta l-a ironizat drept „copie după Palatul Anker" — invidia capitalei față de „orașul econom".
Ce a rămas din epoca dualismului?
Aproape tot centrul Aradului: palatele Secession, bulevardul, gara nouă (1913), rețelele de utilități începute sub Salacz și clădirile care fac și azi din zona centrală cea mai valoroasă piață imobiliară a orașului.
Proprietăți active acum în Central (21)
Întrebări frecvente
Cât de important era Aradul economic înainte de 1914?
După capitalurile totale (~160 de milioane de coroane în 1910), era cel mai puternic oraș provincial din regiune — peste Timișoara, Oradea și Szeged; la depozite bancare, al doilea oraș provincial al Ungariei după Zagreb.
Ce era ACSEV?
Compania feroviară Arad–Cenad — cea mai mare companie feroviară privată din țară, cu sediul la Arad; tot ea a operat linia electrificată Arad–Podgoria din 1913.
Cât câștiga și cât plătea un arădean pe locuință?
O chirie de o cameră în centru (240 coroane/an) era o povară reală: spre comparație, un meșteșugar de secol XVIII câștiga 30 de florini pe an, iar în epoca dualismului salariile urbane variau puternic pe meserii — chiria rămânea principala cheltuială a familiei.
*Sursa: arhiva publicisticii locale; date economice comparative despre Austro-Ungaria.*
ACASĂ | Agenție imobiliară Arad · Bulevardul Decebal 2 · 0724 200 000