Ce să vizitezi în Arad – Orașul Palatelor

Municipiul Arad este recunoscut ca Orașul Palatelor, un loc unde istoria, arhitectura și cultura se împletesc armonios. Dacă te întrebi ce să vizitezi în Arad – Orașul Palatelor, trebuie să știi că aici vei descoperi atât clădiri istorice din Arad, cât și monumente emblematice care definesc spiritul acestui oraș. Palatele Aradului sunt repere arhitecturale deosebite, fiecare cu o poveste aparte.

La sfârșitul sec. al XIX-lea, în Arad, clasa mijlocie avea o forţă economică în creştere și s-a orientat către cele mai noi curente din Europa Centrală privind iniţiativele și conceptele arhitectonice urbane. Arhitecţi pregătiți în idiomul secession în centrele imperiului Austro-Ungar au construit pentru familiile întreprinzătorilor locali arădeni numeroase şi ambiţioase imobile de raport care marchează indubitabil, până astăzi, contextul urban în centrul acestor oraşe.

Secesiunea vieneză a fost o mișcare artistică apărută în 1897 la Viena. Mișcarea a reunit mai ales artiști plastici, pictori, graficieni și arhitecți, care s-au rupt de tradiția istoristă, dominantă în vremea respectivă în Europa și America de Nord, de unde numele de Secession.

Termenul de “secesiune”, o variantă germană a curentului “Art Nouveau” apărut în Europa la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, s-a aplicat în cercurile artistice tuturor eforturilor de desprindere din vechile tipare, căutându-se căi de combatere a sărăcirii și uniformizării comportate de standardele producției industriale

Palatul Administrativ

Punctul de interes al orașului este Palatul Administrativ care, a fost construit între anii 1872-1874, în stil neorenascentist, care astăzi adăpostește Primăria Municipiului Arad. Clădirea reprezintă una dintre operele semnificative ale arhitecturii eclectice din Arad.

Planul clădirii a fost realizat de către arhitectul Odon Lechner de la Budapesta, ulterior modificat de către arhitectul arădean Ferenc Pekar, iar în turnul ei se află un orologiu adus din Elveția.

Bijuterie arhitectonică, de plan patrulater, în forma literei “U”, lipsită de calcan, un adevărat „Palazzo del Municipio”, clădirea reflecta posibilitățile și, totodată, voința cetățenilor de a ține pasul cu modernizarea europeană. Nu întâmplător, aspectul rural al principalei trame stradale municipale începuse să se preschimbe într-unul urban, iar promenada primise numele de “Corso”.

Turnul central, înalt de 54 m, estompa cele patru turnuri pavilionare de la cele patru extremități. Orologiul din treimea superioară a turnului, adus din țara cantoanelor, are câte un cadran pe fiecare latură. Clopotul său a funcționat aproape un secol, marcând jumătățile de oră. După 1989 acesta a fost complet renovat, iar odată cu aderarea României la Uniunea Europeană melodia cântată la ore fixe a fost schimbată în imnul Europei.

De la înălțimea balconului din turnul patrulater pot fi admirate rondourile vegetale decorative dinspre bulevard care flanchează piațeta de marmură. Compoziția decorativă a acesteia a fost concepută de arhitectul arădean Miloș Cristea, în deceniul al nouălea al secolului XX. Singura modificare de la fațada principală a constituit-o decorarea frontonului de la baza turnului principal (succesiunea, în timp, a stemelor orașului: după 1875, după primul război mondial, după anul 1968 și după anul 1989).

Cele 90 de încăperi inițiale, cu destinația de birouri, erau ocupate de 167 de funcționari administrativi. La etaj, se află sala mare, cu balcon, în care se adunau cei aproape 200 de deputați municipali. La același nivel, în cele patru colțuri ale clădirii, se aflaseră inițial patru săli de ședințe pentru cele 31 de comitete de specialitate.

Cele două scări secundare, de marmură roșie de Moneasa, pentru acces la etaj, dispuse simetric față de fațada principală, n-au suferit modificări.

Palatul găzduiește vitralii care au fost realizate în anul 1960 de către renumitul artist Sever Frențiu, aceste vitralii simbolizează anotimpurile și lunile anului împreună cu zeul timpului, Cronos.

Celor patru mari porți de lemn sculptat, menținute ca atare până în zilele noastre, li s-a redat aspectul inițial la finele secolului trecut.

Palatul Cultural

În spatele Palatului Administrativ, se află Palatul Cultural construit între anii 1911-1913 după planurile arhitectului Szántay Lajos, adăpostește două instituții de cultură: Muzeul și Filarmonica, renovat recent de către Primăria Municipiului Arad și adus la un alt nivel. Edificiul etalează o multitudine de stiluri, conform epocii în care a fost ridicat.

Fațada principală in stil neoclasic ,coloanele care sprijină frontonul fațadei, in stil corintic, inspirat din modelele templelor grecești. Se remarcă scările monumentale, coloanele cu capiteluri și frontonul triunghiular decorat cu un basorelief dedicat muzelor (lucrat de sculptorul Geza Rubleczky). Deasupra clădirii se înalță un turn masiv cu o bază pătrată.

În dreapta și în stânga fațadei principale se formează două aripi prevăzute cu scări decorative care duc la intrările laterale; fiecare aripă are câte un turn mic, cu bază poligonală. Cele două aripi laterale sunt dominate de elemente ale Renașterii, vizibile mai ales în forma și decorația ferestrelor de la parter.

În cea de-a patra latură a clădirii, care se află spre parc, elementele cele mai pregnante sunt inspirate din castelul Huniazilor.

În interior sunt demne de menționat vitraliile florale ale sălii de spectacol și din holul de onoare, decorația metopelor, feroneria vegetală și geometrică, candelabrele și aplicele. În superba sală de concerte au fost prezente, de-a lungul timpului, mari personalități: Richard Strauss, Bela Bartok, George Enescu, Traian Grozăvescu ș.a.

Palatul Cenad

Palatul Cenad este un edificiu aflat pe Bulevardul Revoluției în municipiul Arad, fiind una dintre cele mai impunătoare imobile ale orașului. A fost construit între anii 1892 – 1894, de către societatea de cale ferată Arad-Cenad, după planurile arhitectului Jivaszek. Clădirea face parte din ansamblul urbanistic al Pieței Primăriei ridicat într-o combinație de stiluri eclectic și neoclasic, cu o arhitectură bogat ornamentată în stil clasic și renascentist ce prezintă elemente decorative care îi trădează menirea ca funcționalitate. Este vorba de zeul comerțului Mercur, a cărui figură este reprezentată pe frontispiciul edificiului.

Palatul Administrației Financiare

Palatul Administrației Financiare, cunoscut și ca Trezoreria este un edificiu situat pe Bulevardul Revoluției, municipiul Arad. A fost construit în stil eclectic la sfârșitul secolului XIX pentru trezoreria județului. Este una dintre cele mai frumoase clădiri ale municipiului purtând elemente ale stilului rococo vienez, balconul rotund și turnul dinspre Bulevardul Revoluției oferindu-i o caracteristică specială.

În această clădire cu trei nivele a funcționat în anii 1950 Facultatea de zootehnică, apoi a devenit Liceu sanitar. Într-o aripă a clădirii își are sediu astăzi trezoreria municipiului. Palatul este declarat monument istoric.

Palatul Andrenyi

Palatul Andrenyi este o clădire monument istoric, amplasată pe Bulevardul Revoluție, nr. 69, municipiul Arad. A fost construită între anii 1880 – 1890de către familia de comercianți Andrényi, originară din Ghioroc, înnobilată cu titlul de baron. În prezent, palatul este cunoscut sub denumirea de Palatul copiilor. Fațada clădirii cu un etaj este executată în stil neoroman, cu detalii neoromantice. Ușile și ferestrele sunt bogat ornamentate, executate din lemn de esență tare și s-au păstrat intacte până astazi. Ornamentația pereților interiori și a tavanelor sunt păstrate, de asemenea, până astăzi, și este deosebit de frumoasă.

Palatul are o scară interioară executată din marmură.

Palatul Neuman

Palatul Neuman este un edificiu situat pe bulevardul Revoluției, în municipiul Arad. A fost construit între anii 1891-1892 la comanda familiei de industriași Neuman.

Clădirea eclectică cu două etaje are trei porți spre trei străzi, mai multe case ale scărilor cu o bogată ornamentație de fier forjat. În aripa dinspre bulevardul Revoluției funcționează o facultate a Universității de Vest „Vasile Goldiș”, având o aulă de 200 de locuri, inițial sală de baluri. Deasupra fațadei clădirii se află blazonul familiei Neuman.

Palatul Băncii Naționale

Palatul Băncii Naționale este un imobil situat pe Bulevardul Revoluției, municipiul Arad. A fost construit între anii 1909-1910 după planurile și sub conducerea arhitectului Lajos Szántay[1]. Partea centrală a clădirii eclectice a fost realizată după modelul templelor grecesti, pe deasupra intrării se ridică patru coloane, ele fiind încoronate cu un timpanon triunghiular având la vârf un stup, simbolul instituției. Părțile laterale simetrice poartă elementele stilului renascentist. Din 2018, Palatul Băncii Naționale din Arad se află în administrarea Universității „Aurel Vlaicu” din Arad.

Palatul Bohuș

Palatul Bohuș este o clădire impunătoare aflată în municipiul Arad. A fost construită de către arhitectul Ludovic Szantay în anul 1913 în stil secession geometric. Clădirea, cu un aspect exterior sobru, este bogat ornamentată în interior; în realizarea sa a fost folosit pentru prima dată in Arad, la planșee, betonul armat. La inaugurare, clădirea a fost prevăzută cu lifturi care au funcționat până în anii recenți. Clădirea a fost ridicată dupa planurile lui Lajos Szantay la comanda baronului Bohuș, în locul unei alte construcții de două niveluri, casa Bohuș, care se afla numai într-o parte a terenului. Clădirea are patru niveluri, cu planul în formă de u și curte interioară s-a construit pe un teren delimitat de strada principală (Revolutiei) și de străzile Vasile Goldiș și Românului. Cea mai lungă aripă a clădirii are fațada la strada Goldiș. Acoperișul relativ scund, abia se zărește în spatele frontoanelor fațadei.

Palatul Szántay

Palatul arhitectului arădean Lajos Szántay este situat la intersecția străzii Horia cu strada Episcopiei. Clădirea este o realizare spectaculoasă a proprietarului, care în anul 1905 construiește magnificul edificiu cu demisol, parter și două etaje.

Prin munca sa artistică de-o viață, Szántay a contribuit semnificativ la definirea imaginii arhitecturale a orașului Arad, proiectele sale arhitecturale fiind cele mai numeroase din Arad.

Palatul Szántay rămâne una dintre principalele clădiri tipice secession-ului de factură arădeană. Printre detaliile care sprijină apartenența stilistică a clădirii se regăsesc: tâmplăriile specifice (păstrate cu jaluzelele şi geamurile colorate originale), componentele decorative din fier forjat şi tinichigerie şi decoraţiile din tencuială, concepute liber, cu elemente geometrice şi vegetale, cu măşti şi volute, care se înalță armonios pe suprafeţele zidurilor.

Clădirea se încadrează în tipologia caselor de raport contemporane din regiune, fiind unul dintre exemplele cele mai reprezentative ale acestui gen. Construcția acestui edificiu splendid s-a desfășurat de-a lungul anilor 1905–1911, Palatul Szántay fiind reşedinţa arhitectului omonim.

Ludovic Szántay va rămâne unul dintre ce mai celebri arhitecți ai Aradului de odinioară. Printre cele mai renumite și impozante opere ale sale din Arad sunt: Palatul Cultural, Biserica Luterană, Gara Aradului, Palatul Cenad, Palatul Szántay, Palatul Bohuș, Palatul Kohn , Palatul Lloyd etc.

Palatul Hermann Gyula

Unul dintre cele mai frumoase palate de pe bulevardul principal al Aradului a fost construit la începutul anilor 1880 de către negustorul Gyula Hermann şi soţia acestuia. În clădire erau amenajate iniţial patru apartamente de lux, iar în spatele acesteia se întindea curtea şi grădina proiectate complex.

Limbajul decorativ al clădirii eclectice este dominat de elemente stilistice baroce. Monumentul este unul dintre cele mai impresionante construcţii eclectice din Arad – stil de altfel bine reprezentat în oraş – graţie aspectului armonios al faţadelor sale, dar mai cu seamă decorului plastic foarte exigent al acestora.

La parter, vitrinele spaţiilor comerciale sunt încadrate de coloane de fier în stil baroc.Elemente de stil specifice sunt şi cele două logii de la etajul I, cu ornamentaţie barocă. Intrarea a fost străjuită de două statuete, reprezentându-i pe Samson şi Hercule – opera sculptorului András Tóth(autorul statuii Kossuth din Salonta, tatăl renumitului poet maghiar, Árpád Tóth).

Palatul Justiţiei

Monument istoric de mari dimensiuni, Palatul Justiţiei din Arad a fost realizat în 2 etape, prima în perioada 1892-1895, când s-a construit o clădire cu 3 nivele, şi a doua în perioada 1940-1943, când edificiul a fost completat cu aripile laterale şi ridicat la 5 nivele. Instituţia dispunea în partea centrală de un penitenciar, pe vremea respectivă cea mai modernă realizare de acest gen din regiune.

Palatul Justiţiei găzduieşte în prezent Tribunalul şi Judecătoria Arad, Parchetele de pe lângă acestea și Centrul de perfecţionare a cadrelor Direcţiei Generale a Penitenciarelor.

Din anul 1996 până în 2002 s-au desfăşurat aici ample lucrări de reparaţii capitale şi de refuncţionalizare a imobilului care dispune de 13 săli de judecată, 92 de birouri şi alte spaţii anexate, ocupând o suprafață totală de 21.344 mp.

Clădirea a fost dintotdeauna sediul instanţelor judecătoreşti din Arad şi constituie în prezent unul din cele mai moderne sedii de instanţă din ţară.

Clădirea ridicată în stil eclectic este străjuită de două coloane dorice. Deasupra intrării, la ambele etaje se găsesc balcoane în stil clasic, similare ca influență estetică cu balustrada din dreptul acoperişului. Faţada dinspre parcul Eminescu este dominată de marile ferestre ale sălii festive, care poartă amprente stilistice neobaroce, iar cea dinspre râul Mureș se remarcă prin elemente de stil renascentist italian.

Palatul Albert Szabó

Palatul Albert Szabó de pe Bulevardul Revoluţiei numărul 92, un alt exemplu de schimbare a faţadei edificiului cu parter şi două etaje, care datează din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, dar al cărui proprietar, comerciant de sticlărie şi porţelanuri, furnizor al curţii regale şi imperiale, dorind noul, la începutul secolului al XX-lea comandă o spectaculoasă faţadă cu decor construit şi aplicat. Din păcate, după intervenţiile de după 1948, faţada îşi pierde atributele ce i-au dat grandoare şi prestanţă, fiind aplatizată, rămânând doar decorul aplicat în relief.

Palatul Sârbesc

Palatul este situat în Piata Sârbească din orașul Arad, inițial fiind o casă de raport, în prezent este sediu al Oficiului Parohial Ortodox Sârb. A fost ridicat la începutul secolului al XX-lea potrivit proiectului arhitectului arădean Emil Tabacovici.

Impunatorul edificiu P+2, cu plan în formă de „U”, cu o desfășurare pe trei străzi, având patru intrări pietonale și una carosabilă, este un frumos exemplar al secessionului arădean.

Elementele decorative construite și aplicate specifice stilului, de mare varietate ca formă și dimensiuni, sunt într-o dispoziție aparent simetrică. De fapt, dispoziția lor, este asimetrică, ce atrage și impune, înlaturând astfel monotonia simetriei pe o desfășurare atât de vastă.

Milan Tabaković, unul dintre cei mai renumiţi arhitecţi arădeni la începutul anilor 1900, fiind autorul unei opere arhitecturale impresionante. Timp de peste 50 de ani, din 1891 si până în 1944, a proiectat și construit numeroase imobile cu destinaţii din cele mai diverse: biserici, şcoli, spitale, teatre, cinematografe, bănci, cazărmi militare, clădiri administrative, comerciale şi de locuit, pe un întins teritoriu geografic, în localităţile care aparţin astăzi Ucrainei, Ungariei, României, Slovaciei şi Serbiei. Dar cel mai mult a construit în orașul natal Arad.

Prin operele arhitecturale semnate de Emil Tabacovici se numără: Academia Comercială (azi Colegiul Economic), Palatul Neuman, Palatul Cenad, Palatul Földes (azi Farmacia Grozescu), Palatul Sârbesc, Teatrul de vară (demolat 1939), Casa Națională a Românilor din Pârneava (azi Casa Pușkin), Biserica Romano-Catolică „Sfântul Anton de Padova”, Templul Masonic, Spitalul de Pediatrie, Școala de Băieți (azi Spitalul O.R.L.), Palatul Tribunei, Vila Ödön Nachtnebel (casa cu mozaic aurit), Casa Șt. Cicio-Pop, Școala de fete (azi Spitalul TBC).

Palatul Nádasdy

Situat pe strada Meţianu, nr. 2, Palatul Nadasdy este un frumos exemplar al perioadei geometrice a stilului Jugendstil. Clădirea cu parter şi două etaje a fost realizată în anul 1904, după planurile inginerului Sándór Reisinger.

Ornamentica Palatului Nadasdy se exprimă sub forma ancadramentelor profilate ale deschiderilor ce diferă de la etaj la etaj și prin punctarea colțurilor ferestrelor cu butoni din ceramică, diferiți ca formă și mărimi la cele două nivele.

Bogatul decor în relief din ceramică, dispus în metopele dintre ferestrele etajelor, și bow-window-ul de la fațada dinspre Bulevardul Revoluției, dau o notă distinctă edificiului. La personalitatea acestuia mai contribuie și frumosul turn conic, de colț, ce se înalță de pe o bază în relief încadrată stânga-dreapta de câte un atic.

La jumătatea turnului, un brâu din simulacre de lucarne metalice frumos lucrate, scot în evidență partea terminată a turnului, realizată artistic, cum de altfel același tip de lucarne de mai mari dimensiuni subliniază acoperișul în mai multe ape al edificiului.

Palatul Iosif Steiner

Palatul Iosif Steiner, situat la intersecția Bd-ului Decebal cu Piața Arenei, a fost construit în 1910, după planurile proprietarului, în stil Secession. De-a lungul timpului, până în preajma anului 1948, această clădire a găzduit loja masonică evreiască „B’nai Brit Or”.Clădirea prezintă mai multe simboluri masonice: păunul, coroana regală, alături de semne esențiale precum echerul şi compasul, tronând pe fiecare latură a clădirii.

Simbolismul masonic este vizibil în majoritatea elementelor de arhitectură arădeană secessionistă. Masoneria arădeană a reprezentat un vector al progresului, jucând un rol decisiv în modernizarea orașului. O mulțime de clădiri din Arad prezintă însemne masonice, printre acestea numărându-se casa din Piața Catedralei, care a aparţinut cunoscutului arhitect arădean Milan Tabakovics (arhitectul Templului Masonic), sau Palatul Reinhardt.

Steiner Iosif s-a născut în 1872 în Solt, Ungaria, iar data decesului său este necunoscută. În 1903, acesta s-a mutat la Arad, unde a avut un mare succes ca arhitect. A reușit în doar câțiva ani să proiecteze clădiri importante, printre care multe palate în stil Secession. Era unul dintre proiectanții importanți și respectați din Arad, în urmă cu 100 de ani.

Iosif Steiner a proiectat o școală, care astăzi este școala cu clasele I-VIII Dimitrie Țichindeal. Arhitectul a folosit elemente Art Nouveau pe fațada care se înscrie în frontul stradal existent (str. Lucian Blaga). Steiner a mai proiectat la Arad propriul palat de raport și multe alte clădiri de mari dimensiuni.

Palatul Kohn

Palatul Kohn Jószef, aflat pe strada Episcopiei, nr. 9, impunător edificiu  a fost construit în anul 1905, conform planurilor arhitectului Szántay Lajos. Kohn Jószef a fost un inginer-instalator renumit pentru inovațiile aduse în domeniul meseriei sale, fiind distins cu 6 premii internaționale și a primit o bursă de stat la Paris. La Arad a fost fondator și președinte al „Societății de Ajutor de Boală și Înmormântare”, căruia în semn de cinstire Primăria Arad a cerut să i se facă un tablou în mărime naturală.

Clădirea este realizată din cărămidă cu planşee din lemn în stil Jugendstil, cu elemente neoromanice (arcaturile ferestrelor) şi decoraţiuni în stil Secession – feronerie deosebită la portal, pardoseli din mozaic, stucatură interioară.

Construcţia  atrage atenţia printr-o spectaculoasă poartă pietonalo-carosabilă din fier forjat şi prin linia sobră a faţadei, unde se remarcă ornamentica geometrică a secesiunii vieneze, uşor profilată cu cărămidă aparentă.

Palatul Reinhardt

Palatul Reinhardt situat pe B-dul Revoluţiei nr. 90, impunător edificiu cu parter şi două etaje, a fost construit la începutul secolului al XIX-lea. În 1898 îşi schimbă înfăţişarea, ca urmare a dorinţei proprietarului, fabricant şi creator de mobilă, de a avea un edificiu în ton cu stilul în vogă pe plan european, respectiv stilul Secession.

Clădirea cu două etaje superioare, realizată în stil Secession, deține o valoare documentară şi arhitecturală. Edificiul adăpostește în prezent o galerie de artă și spații comerciale la parter, iar la etaj locuințe.

Palatul Kovács

Palatul Kovács este un edificiu situat pe strada Vasile Milea din municipiul Arad. A fost construit la începutul secolului al XX-lea de către văduva lui Kovács Arthur, fostul proprietar al Cafenelei Abbazia. Palatul a fost ridicat în 1906 după planurile arhitectului Babócs István. Este singura clădire din Arad proiectată de către acest arhitect. Contrucţia clădirii a fost „supravegheată” de arhitectul arădean Szántay Lajos. Din câte se știe, această clădire a servit ca reședință a familiei Kovacs până la sfârșitul anilor 1940.

Doamna Kovács, era poate şi mai cunoscută în Arad, spre deosebire de soțul ei monden. I se spunea „Fehér néni” (doamna albă) şi era proprietarul celei mai renumite case de toleranţă din oraş, numită „Kakasos Ház” (Casa cu Cocoş). Respectiva clădire era situată în Piata Peştelui, azi Piaţa Heim Domokos din Arad.

Palatul Rozsnyai Mátyás

Palatul farmacistului savant Mátyás Rozsnyai, situat pe strada Nicolae Bălcescu nr. 1, este un edificiu cu parter şi două etaje, de mari dimensiuni, construit la jumătatea secolului al XIXlea.

Palatul își schimbă înfăţişarea în 1902 sub planurile arhitectului arădean Steiner Iosif, când îmbracă haina secessionistului îmbinând armonios decorul floral cu simbolistica profesiei proprietarilor, aspect care, din păcate a fost substanţial modificat după 1948.

Palatul Földes Kelemen

Palatul farmacistului Földes Kelemen este opera arhitectului Milan Tabacovici, și a adăpostit şi o farmacie a cărei mobilier, parţial păstrat, este o continuare spre interior a frumosului decor exterior dominat de turnul de colţ şi medalioanele cu patronii medicinei şi farmaciei: Hipocrate, Higiena şi Aesculap.

Palatul farmacistului arădean Földes Kelemen ale cărui medicamente și cosmetice erau cunoscute nu doar în Europa ci și în îndepărtata Americă, uimește și astăzi trecătorii prin frumusețea-i distincă. Pentru a ține pasul cu moda timpului Földes Kelemen îl angajeazã pe Tabakovics Emil în vederea proiectării unei case P+2 în stil secession, cât și a reclamei preparatelor sale cosmetice.

Proiectul viitoarei case precum și reclama produselor fiind pe placul comanditarului, acesta hotărăște demolarea vechii case a lui Földes P+1 și construirea unui nou edificiu ce va fi finalizat în anul 1900.

Amplasat la intersecția actualei străzi Ștefan Cicio Pop cu strada Mihai Eminescu, edificiul, cap de perspectivã al unei importante artere comerciale, este vizibil de la distanțã atrăgând atenția chiar și celui mai grăbit trecător. De mari dimensiuni, cu o decorație floralo-vegetalo-simbolistă și un turn ce se termină cu un viguros boboc de floare, edificiul atrăgea atenția prin noutatea ornamenticii sale. El deschide un nou capitol în arhitectura arădeană și anume cea a artei 1900, perioada florală.

Palatul Fényves

Palatul arhitectului Károly Fényves, de pe str. Octavian Goga nr. 3, colţ cu str. Gyula Szalacz, este un edificiu construit în 1897, în stil Secession.

Károly Fényves se numărăr printre arhitecții emblematici din arhitectura arădeană a anilor 1900, care au conferit Aradului profilul unui oraș modern, aliniindu-l la etaloanele europene. Această clădire a fost casa de raport a arhitectului Fenyves Károly, realizată după proiectul propriu.

Clădirea cu un singur nivel este realizată în stil Secession, ale cărui coordonate stilistice pot fi găsite în ornamentaţie și structură, atât la interior cât şi la exterior. Imobilul atrage atenţia atât prin alternanţa balcoanelor de diferite mărimi cu bow-window-ul şi logia de colţ, cât şi prin semnul francmasoneriei ce încununează scena alegorică, în altorelief, de deasupra porţii pietonale. De asemenea, clădirea este prevăzută cu feronerie şi vitralii executate cu acuratețe.

Astăzi, ea adăpostește locuințe și un spațiu comercial la demisol.

Palatul Suciu

Palatul doamnei Maria Suciu este situat pe strada Blajului nr. 3.

Clădirea a fost ridicată la comanda doamnei Maria Suciu, soţia unuia dintre corifeii Marii Uniri de la 1918, doctorul arădean Ioan Suciu. Doamna Suciu era o personalitate marcantă în societatea arădeană de la începutul sec. al XX-lea, fiind implicată în numeroase acte caritabile și organizații umanitare locale. Palatul Suciu se întinde din vechea Piața Luther până în proximitatea Tribunalului. Atunci, la fel ca și în prezent, clădirea a adăpostit apartamente de lux, majoritatea dintre fiind amenajate ca și cabinete ale avocaților arădeni.

Ioan Suciu (1862-1939) a fost un avocat, om politic, militant de seamă al mișcării de eliberare națională a românilor din Transilvania și unul dintre organizatorii Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia de la 1 decembrie 1918 și apoi unul din cei 15 membri care au alcătuit Consiliul Dirigent al Transilvaniei, Banatului și ținuturilor românești din Ungaria, în perioada 2 decembrie 1918 – 5 octombrie 1919, dată la care a demisionat pentru a deveni președintele Consiliului Superior de Agricultură din Cluj. A încetat din viață în anul 1939 la Chișineu-Criș și a fost înmormântat la Arad, în cimitirul „Eternitatea”

Palatul Maria Suciu este construit în still seccesion între anii 1906-1907 potrivit planurilor arhitectului arădean Ioan Niga. Este un edificiu cu demisol, parter, două etaje şi mansară. Sub aticul central al cărui decor geometric, îmbinat cu cărămidă aparentă şi metope cu scene religioase, clădirea atrage atenţia prin sobrietate şi eleganţă.

Astăzi clădirea adăpostește cabinete de avocatură, locuințe și spații comerciale la parter.

Palatul Rónai

Palatul văduvelor Rónai este o casă de raport cu parter şi două etaje, situată pe str. Gheorghe Popa de Teiuş, nr. 9.

Palatul Rónai a fost conceput potrivit planurilor arhitectului maghiar Steiner Iosif în anul 1905. Clădirea a fost ridicată în stil neobaroc cu elemente Jugendstil. Clădirea cu două etaje superioare e este decorată cu ornamente antropomorfe. Construcția atrage atenţia prin poarta pietonală în ogivă şi fereastra vitrată de lângă ea, precum şi prin aspectul vălurit al aticelor care îi maschează acoperişul. Holul de intrare este ornamentat cu stucaturi și vitralii.

Palatul Tabacovici

Palatul Tabacovici este un exemplar inedit al secessionului vienez, fiind construit între anii 1850-1875. Clădirea a aparținut familiei marelui arhitect arădean Emil (Milan Tabacovici), numit și părintele seccesionului arădean.Emilian (Milan) Tabaković s-a născut în 2/14 august 1860, la Arad, într-o familie de creştini ortodocşi sârbi, cu originile în Herţegovina. În perioada 1892 – 1912 a realizat planurile de arhitectură sau a fost antreprenorul în construcţii al unui mare număr de clădiri – de la case familiale, la edificii economice, culturale şi religioase de mare anvergură.

Milan Tabaković a fost membru de frunte al Comunităţii Sârbe din Arad, membru al Lojei Masonice “Concordia”, membru al Comitetului Parohial al Bisericii „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din Arad, profesor de desen tehnic şi tehnologie la Şcoala de Arte şi Meserii din Arad, preşedinte al Uniunii Arhitecţilor din Arad, consilier municipal al Aradului, dar şi un pasionat al jocului de şah.

Milan Tabaković şi soţia sa, Julijana, au avut cinci copii, dintre care îi menţionăm pe George Tabaković (1897-1971) – renumit arhitect şi profesor la Academia de Arte din Novi Sad, şi talentat pictor, şi pe Ivan Tabaković (1898-1977) – membru al Academiei Sârbe de Ştiinţe şi Arte, şi unul dintre cei mai renumiţi pictori sârbi din prima jumătate a secolului XX.

Actualmente, clădirea găzduiește locuințe familiale. Inițial, la parterul edificiului erau amenajate câteva spații comerciale cu deschidere spre vechea Pța Tekelja, actuala Pța Catedralei.

Palatul „Tribunei”

Clădirea este cunoscută și ca proprietate a doctorului Oncu. Edificiul a fost construit în anul 1906 după planurile arhitectului Emil Tabacovici.

În acest edificiu, în intervalul 1909 și 1912, a funcționat redacția ziarului „Tribuna” – un adevărat centru politic și cultural al românilor din cele două regiuni românești, Banat și Ardeal.

Comunitatea românească din Arad se afla în pragul dezbinărilor. Cu toate acestea edificiul a fost inaugurat în zilele de 13-15 a lunii noiembrie, 1909, în prezența lui Iuliu Maniu și Constantin Mille (directorul ziarelor „Adevărul” și „Dimineața”). Cele două publicații românești „Românul” și „ Tribuna” erau vocile Partidului Național Român din Arad. „Tribuna” reprezenta opinia tinerimii locale, a noului val care cerea reluarea activismului parlamentar.

Prin urmare, datorită activității acestei redacții, pentru câțiva ani, Aradul devine prin ziarul „Tribuna”, capitala politică a românilor de ambele părți ale lanțului Carpatic.

Pe lângă incintele alocate redacției, imobilul găzduia câteva apartamente de locuit și Editura „Tribuna”. Piatra de temelie a fost așezată în data de 26 martie (3 aprilie) 1909 potrivit memoriilor lui Server Bocu în cartea autobiografică „Drumuri și Răscruci”. În 1912 faimoasa clădire a „Tribunei” este scoasă la vânzare. Odată cu încetarea activității ei apun cei mai glorioși ani ai Aradului interbelic.

Sursa: wikipedia,cityguide

Clădirile istorice din Arad și Palatele Aradului fac parte din identitatea orașului și merită explorate pas cu pas.

Vrei să afli mai multe despre cladirile Aradului? Sau ești interesat de achiziția unei proprietăți în zonă?

Contactează echipa noastră la:

Telefon: 0040724200000
Adresă: Arad, Bulevardul Decebal, Nr. 2, Parter
Biroul ACASĂ | Agenție imobiliară Arad