Viața economică a orașului – Arad în epoca dualismului
La 1870, produsul pe cap de locuitor era de 831 $ în provinciile austriece, 450 $ în cele ungare; în regiunea Tisa–Mureș (cu Aradul) 411 $. Până în 1910, Ungaria ajunge la 67% din nivelul austriac, iar Aradul și împrejurimile la 58%. Politica economică post-compromis, liberală și reformistă, a făcut din imperiu o piață unică: uniune vamală, bancă centrală comună, circulație liberă a capitalului și muncii, sisteme fiscale și de transport armonizate. Succesiunea de etape e limpede: „gründerzeit”-ul până în 1873 (sfârșitul rămășițelor feudale, înlocuirea breslelor cu asociații industriale, consolidarea creditului, febra căilor ferate), criza post-prăbușirea Bursei din Viena (1873–1880), apoi reluarea creșterii pe capital francez și german, deși filoxera (din 1884) lovește viile și grânele americane ieftine răstoarnă prețurile. În 1892 se introduce coroana de aur (1 florin = 2 coroane); economia câștigă greutate până la noua criză din 1913 și șocul Primului Război Mondial.
Aradul crește ca populație și ca bani
În 1910, băncile locale țin 77.532.000 coroane – peste toate orașele provinciale, cu excepția Zagrebului, și firește a Budapestei. Cu capitalurile industriale și de transport, totalul urcă spre 160 de milioane, peste Szeged (60 mil.), Timișoara (81 mil.) și Oradea (95 mil.). Aradul e nod feroviar și antreprenor: ACSEV (Arad–Cenad) devine cea mai mare companie feroviară privată din țară; Arad–Podgoria intră, încă din 1913, între primele 8 căi ferate electrificate ale lumii. Transportul urban caută ritmul: tramvaiul cu cai circulă din 1869 (gară – Piața Szabadság – Sigmundhausen; gară – distileria Neuman; Templom/Lucian Blaga – piața de porci spre drumul Pecica). Busele MARTA vin târziu și pleacă devreme, iar războiul le înghite; remorcate de locomotive cu abur, vechile vagoane cu cai țin orașul în mișcare până în 1927.
| Oraș | Stat | Urban | Altele | Total |
|---|---|---|---|---|
| Arad | 24,7 | 18,2 | 0,2 | 43,2 |
| Timișoara | 20,4 | 9,2 | 0,3 | 30,6 |
| Oradea | 21,6 | 14,7 | 0,2 | 36,5 |
| Szeged | 15,7 | 10,6 | 0,4 | 26,7 |
| Budapesta | 46,1 | 22,9 | 0,3 | 69,9 |
Garnizoană și construcții – orașul se adună pe verticală
Apărarea Aradului stă pe umerii Regimentului 33 Infanterie din cetate, ai Batalionului 3 al Regimentului 8 (cazarma de pe str. Kossuth), ai Comandamentului Districtului 25 și ai Regimentului 3 de Husari Regali Maghiari, clasa I. Orașul primește constant trupe în tranzit: 19 ofițeri superiori, 996 soldați, 153 cai ai Trezoreriei; hotelurile găzduiesc 21 de generali, 67 ofițeri superiori, 162 ofițeri și 4 slujbași militari.
Construcțiile urbane accelerează
Șantierele prind ritm. În centru se termină 10 case cu etaj și 85 parter; în suburbii se ridică 167 clădiri. Înapoi cu două decenii: în 1870, Aradul avea 3.799 locuințe, mai multe decât Oradea (2.888) și Timișoara (2.377). Până în 1910, însă, orașul de pe Bega îi depășește pe amândoi la stocul construit.
Aradul se înalță încet, dar sigur
Profilul rămâne jos, dar începe să urce. În 1870, ponderea caselor parter era covârșitoare: Szeged 99%, Oradea 97%, Arad 95%, Timișoara 92%. Spre ajunul războiului, proporțiile se schimbă: Szeged, reconstruit după inundații, capătă alură modernă (clădiri cu unul sau mai multe etaje – 9%), Oradea accelerează, Aradul prinde din urmă Timișoara. Totuși, comparativ cu Budapesta (unde 3–4 etaje devin normă), „zgârie-norii” provinciei rămân rari: 8 la Oradea, 4 la Arad, 3 la Szeged, 9 la Timișoara. Doar în 1911, Arad adaugă 1.087 clădiri – dar prețul locuirii urcă.
Chiriile în Aradul prebelic
Chiriile fixează realitatea: în centru, o cameră – 240 coroane/an; două – 400; trei – 800; patru – 1.200–1.800. În cartiere e mai ieftin, însă chiar și în Gai o cameră costă 60–120 coroane pe an. Orașul crește, se înalță încet, iar bătălia adevărată se mută din cazărmi pe frontul locuinței.
Raportările anuale ale primarului
…arată textura vieții. În 1893, epidemiile periculoase sunt rujeola (14 decese) și difteria (82), crește trahomul; spitalul comitatens îngrijește 2.630 pacienți (1.775 vindecați, 284 decedați). Poliția curăță moravurile cu zel prea mare, dând peste cap piața servitorilor. Mortalitatea infantilă rămâne ridicată (380), bărbații mor mai mult (773) decât femeile (624); văduvele sunt 2.856, vaduvii 614. Demografia reține 15 perechi de gemeni, un bărbat de 96 de ani și două femei de 100; Aradul are 43.682 locuitori, peste Timișoara și Oradea, dar abia jumătate născuți aici – un oraș al „veneticilor” (hergelogener), cum glumea presa.
Siguranța publică și construcțiile
…e acceptabilă: 479 furturi mărunte (86 cu autor necunoscut), 199 servitori pedepsiți, trei tentative de omor urmate de tentative de sinucidere; incendiile provoacă pagube de 372.432 florini, asigurările acoperă cam o treime. Garnizoana: Regimentul 33 infanterie în cetate, Batalionul 3 al Regimentului 8 pe str. Kossuth, Comanda Districtului 25 și Regimentul 3 Husari Regali Maghiari clasa I; hotelurile primesc zeci de generali și ofițeri în trecere.
Finanțele și sprijinul social
Latura cenușie: Casa Săracilor se extinde; circa 1% din populație cere ajutor. În 1893, orfelinatul primește 372 de copii, 255 pleacă, 214 devin majori, 41 fete se căsătoresc; 51 mor (1,6%). Birocrația, deși lentă după standardele de azi, rezolvă 80.746 din 80.876 dosare fără computere…
Simboluri ale modernității: Palatul Cultural și gara
…nouă (1913). Presa din Budapesta ironizează („copie după Palatul Anker”), iar Aradi Közlöny publică pamflete despre „orașul econom”…
Industrializarea locală și industria alimentară
Industrializarea locală merge în pas cu Ungaria: capitalul din negoțul de cereale și grâul de calitate împing înainte industria alimentară, mai ales morăritul…
Structura ocupațională regională
Structura ocupațională arată diferențe între „cvartetul” regional: Szeged – mult agricol, deși reconfigurat urban după marile inundații; Timișoara – cea mai industrială (luând în calcul și micii meseriași); Arad și Oradea pe locurile următoare…
