„Va rămâne Aradul pe locul său?" — cetatea, planurile de mutare și visul orașului liber
Timp de decenii, Aradul a trăit cu bagajele la ușă - imperiul plănuia mutarea întregului oraș ca să facă loc fortificațiilor. În 1763, consiliul a cedat peninsula de pe malul stâng al Mureșului pentru cetatea nouă - un hexagon regulat cu latura de 530 m, construit în sistemul „tenaille" (foarfecă), atât de atipic încât specialiștii îl numesc „sistemul Arad", cu cazărmi-barbacane pentru 3.600 de soldați. În 1776, un ordin imperial a cerut mutarea orașului la Pusta Zimand. După delegațiile conduse de contele Zichy, Iosif al II-lea a tranșat, la 14 ianuarie 1781 - „Despre mutarea Aradului - să nu se mai discute!".
Puține orașe au trăit întrebarea existențială pe care a trăit-o Aradul în secolul al XVIII-lea: chiar orașul — casele, bisericile, piețele — urma să fie mutat în altă parte, ca să facă loc cetății. Iată povestea deceniilor în care Aradul a stat cu bagajele la ușă.
De ce voia imperiul să mute orașul?
Strategie pură: după războaiele cu otomanii, Viena a decis întărirea flancului sudic printr-o fortăreață nouă la Arad. Titlul de Oraș Liber Regal, promis la finele secolului al XVIII-lea, a fost refuzat de fiecare dată pe motive militare — cetatea avea prioritate absolută, iar orașul civil o încurca.
Cum s-a construit cetatea Aradului?
În 1763, consiliul orașului a cedat peninsula naturală de pe malul stâng al Mureșului, iar lucrările au fost supervizate de generalul Ferdinand Philippe Harsch. Proiectul nu urmează integral sistemul Vauban, ci tenaille-ul („foarfeca"):
| Elementul | Detaliul |
|---|---|
| Forma | Hexagon regulat, 530 m pe latură, perimetru 3.180 m |
| Zidurile | Laturi „frânte" spre interior pentru ricoșeul proiectilelor; vârfuri înălțate ca poziții de tragere |
| Apărările | Ravelinuri, valuri de pământ, pe alocuri șanț cu apă |
| Cazărmile | Barbacane sub ziduri, câte 600 de soldați fiecare — 3.600 în total |
| Interiorul | Casa Gărzii Principale, Comandamentul, Biserica Cetății |
Construcția e atât de atipică încât specialiștii o numesc „sistemul Arad".
Cât de aproape a fost mutarea orașului?
Foarte aproape. În 1775, Consiliul Militar a interzis construcțiile noi în oraș. În 1776, un ordin imperial a cerut mutarea Aradului la Pusta Zimand — familia Bohuș a primit în compensare Șiria și Galșa, iar inginerii au trasat deja planul noii așezări: patru străzi lungi, șase scurte, piață centrală, biserici și clădiri publice aliniate. Promisiunea: după mutare, Aradul primea titlul de Oraș Liber Regal.
Cine a salvat Aradul?
Delegațiile orașului, conduse între 1779 și 1780 de contele Zichy Ferenc, au apărat cauza rămânerii pe loc. La 14 ianuarie 1781, împăratul Iosif al II-lea a tranșat scurt: „Despre mutarea Aradului — să nu se mai discute!". Orașul rămânea unde fusese întotdeauna.
S-a terminat atunci lupta?
Nu de tot. După campania antiotomană din 1788 a revenit ciuma — din care s-au născut primele organizații de ajutor social ale orașului: Ospiciul (Casa Săracilor), Spitalul, asociațiile pentru nevoiași. Iar la 8 octombrie 1816, arhiducele Ferdinand a propus, pe rațiuni militare, dărâmarea tuturor clădirilor dintr-un inel de 1.800 m pe malul drept al Mureșului; compromisul final a lăsat un spațiu liber de doar 400–500 m. Abia atunci dezbaterile s-au închis definitiv, iar visul orașului liber s-a împlinit în 1834.
Ce înseamnă povestea pentru orașul de azi?
Cetatea — construită ca să înlocuiască orașul — i-a devenit în timp vecin și reper: peninsula fortificată e azi una dintre marile rezerve de regenerare urbană ale Aradului, iar centrul istoric există exact pentru că arădenii secolului XVIII au refuzat să plece.
Proprietăți active acum în Central (21)
Întrebări frecvente
Chiar urma să fie mutat întregul oraș?
Da — ordinul imperial din 1776 prevedea mutarea la Pusta Zimand, cu plan urbanistic nou deja trasat; decizia lui Iosif al II-lea din 1781 a oprit definitiv proiectul.
Ce e „sistemul Arad"?
Varianta atipică de fortificație aleasă la Arad: în locul bastioanelor clasice Vauban, ziduri „frânte" în foarfecă (tenaille), hexagon regulat cu cazărmi-barbacane sub ziduri — o soluție suficient de rară ca să primească numele orașului.
Câți soldați încăpeau în cetate?
Cazărmile-barbacane adăposteau câte 600 de soldați fiecare, în total 3.600 — mai mult decât populația multor târguri ale vremii.
*Sursa: arhiva publicisticii locale despre cetatea Aradului și secolul al XVIII-lea.*
ACASĂ | Agenție imobiliară Arad · Bulevardul Decebal 2 · 0724 200 000