Inundațiile din 1932 — tragedia care a înghițit 900 de case din Micălaca

EAEchipa ACASĂ · publicat 2026-02-11 · actualizat 2026-07-06 · 3 min

PE SCURT

În primăvara lui 1932, Mureșul a acoperit complet Micălaca - cartier intrat în componența Aradului la 1 ianuarie 1930 - distrugând aproape 900 de case. Cauzele - iarna geroasă cu pod de gheață pe râu, topirea bruscă din martie, sloiuri de 5-6 metri și, decisiv, lipsa unui dig solid. Apa a atins un metru și jumătate, casele de chirpici s-au dizolvat, dar nu a murit nimeni. Locuitorii au dat primăria în judecată, iar regele Carol al II-lea a vizitat sinistrații. Lecția s-a văzut în 1970, când digurile consolidate au salvat orașul.

Unul dintre cele mai dramatice episoade din istoria orașului de pe Mureș: în 1932, actualul cartier Micălaca — parte a Aradului abia de la 1 ianuarie 1930 — a fost complet acoperit de ape, iar aproape 900 de case au fost distruse.

Ce a declanșat viitura?

Un cumul de factori naturali excepționali: iarna 1931–1932 a fost extrem de geroasă, iar Mureșul a înghețat complet, formând un pod de gheață. În martie, încălzirea bruscă a topit rapid zăpezile, iar sloiurile venite pe râu atingeau 5–6 metri înălțime. În bazinul superior al Mureșului, precipitațiile atinseseră cote istorice. Blocajele podurilor de gheață au amplificat presiunea apei — iar la ruperea lor, forța viiturii a devenit devastatoare.

De ce a fost Micălaca atât de vulnerabilă?

Lipsa unui dig solid a fost fatală. Deși încă din 1904 exista un regulament privind digurile de apărare — iar cetățenii plăteau taxă pentru aceste lucrări — în Micălaca nu se ridicase un sistem eficient de protecție. Singura barieră era terasamentul căii ferate Arad–Lipova, insuficient. Apa a ajuns la circa un metru și jumătate adâncime, iar casele de chirpici, fără fundații solide, au fost efectiv dizolvate. Pe strada Marginei, o singură casă a rămas în picioare. Localnicii s-au refugiat pe acoperișuri, bărcile au devenit singurul mijloc de transport — pentru câteva zile, Micălaca a fost o mică Veneție. Deși avertizați, mulți au rămas în case; din fericire, nu a murit nimeni. Au fost inundate și Subcetate, Alfa și Ceala, iar terasamentul căii ferate Arad–Timișoara a fost distrus. Centrul orașului a scăpat — apele spărseseră digurile în amonte.

Ce a urmat după retragerea apelor?

Aradul avea deja o istorie grea cu Mureșul: 32 de revărsări între 1738 și 1850, plus inundația din 1876. Dar 1932 a rămas cea mai puternică în memoria colectivă. Locuitorii au dat primăria în judecată pentru neimplicarea în consolidarea digurilor, iar regele Carol al II-lea a vizitat Aradul și a stat de vorbă cu sinistrații două ore, oferind ajutoare. Reconstrucția a fost însă anevoioasă, din împrumuturi și eforturi proprii.

Care a fost lecția pe termen lung?

Testul a venit în 1970, când Mureșul a atins cote alarmante — pe alocuri șapte metri. De data aceasta, digurile consolidate au făcut diferența: au fost afectate zona Fabricii de Zahăr și cartierul Alfa, dar orașul a fost ferit de un dezastru ca în 1932.

Ce înseamnă povestea pentru Micălaca de azi?

Astăzi Micălaca este unul dintre cele mai dinamice cartiere rezidențiale ale Aradului, protejat de diguri consolidate, reglementări urbanistice și monitorizarea cotelor Mureșului. Istoria locului rămâne însă un argument pentru ce contează la orice achiziție: infrastructura de protecție și cunoașterea specificului fiecărei zone.