Arhitectul Lajos Szántay — viața și lucrările celui care a definit identitatea Aradului
Lajos Szántay, născut la Arad în 1872 și format la Politehnica din Zürich, a proiectat peste 70 de lucrări care definesc și azi orașul - Palatul Cultural (1911-1913), Biserica Roșie (1905-1906), Palatul Szántay, Palatul Lloyd, Palatul Bohuș, Palatul Băncii Arad-Cenad. Destinul i-a fost însă crud - atestatul de arhitect i-a fost recunoscut abia în 1933, iar după naționalizare a devenit chiriaș în propria casă și a murit în sărăcie în 1961. Recunoașterea a venit postum - placă memorială (2011), statuie de bronz pe scările Palatului Cultural (2017).
„Chiar dacă nu ar fi realizat nimic altceva în afară de Palatul Cultural, numele lui ar fi figurat în istoria orașului" — scria Almanahul Aradului în 1914. Aceasta e povestea omului care a dat orașului cele mai frumoase clădiri ale sale — și căruia orașul i-a întors-o târziu.
Cine a fost Lajos Szántay?
Născut la Arad pe 20 februarie 1872, într-o familie modestă, a studiat la Gimnaziul Maghiar din Arad, la liceu în Budapesta și apoi arhitectura la Politehnica din Zürich, una dintre cele mai prestigioase școli tehnice europene. După stagii în birourile budapestane ale lui Géza Majorossy (1897–1900) și Anton Hofhauser (1900–1901), moartea mamei l-a readus definitiv acasă în 1902 — unde și-a deschis biroul de proiectare pe actuala stradă Ioan Russu Șirianu.
Ce clădiri i-a dăruit Aradului?
Peste 70 de lucrări finalizate — rezidențiale, publice, economice, culturale și religioase:
| Clădirea | Anii | De reținut |
|---|---|---|
| Palatul Cultural | 1911–1913 | Simbolul orașului; neoclasic + Renaștere italiană + gotic + accente Art Nouveau; aici au concertat Enescu și Bartók |
| Biserica Evanghelică-Luterană („Biserica Roșie") | 1905–1906 | Fațade roșii, vitralii originale din Budapesta, orgă Wegenstein |
| Palatul Szántay | 1905–1911 | Secession arădean clasic; turnul cu glob pământesc, vitralii, feronerie |
| Palatul Băncii Arad-Cenad (BNR) | 1909–1910 | Volumetrie masivă, fațadă neoclasică sobră |
| Palatul Lloyd | 1910–1911 | Secession bogat ornamentat, balcoane din fier forjat |
| Palatul Bohuș | 1911–1913 | Secession cu volumetrie dinamică |
Cum arăta omul din spatele operei?
Un artist complet: a cântat aproape trei decenii ca violonist în orchestra Filarmonicii din Arad, a fost prezbiter al Bisericii Reformate, profesor la Școala de Arte și Meserii și membru în numeroase societăți culturale și comisii de arhitectură și urbanism. S-a căsătorit în 1907 și a avut două fiice.
De ce a fost destinul lui atât de crud?
Prima nedreptate: după 1920, calitatea de arhitect nu i-a fost recunoscută oficial — a profesat 13 ani fără atestat, primit prin Decret Regal abia la 7 iulie 1933. Lovitura decisivă a venit după al Doilea Război Mondial: naționalizarea i-a confiscat proprietățile fără compensare, a devenit chiriaș în propria casă construită de el, a rămas fără drept de muncă și fără venituri. Cererile de ajutor social i-au fost respinse — era considerat „fost exploatator". A supraviețuit din ajutorul oferit pe ascuns de bisericile reformată, romano-catolică și evanghelică-luterană. După pierderea soției și a unei fiice, s-a stins la 8 martie 1961, la 89 de ani, în sărăcie.
Cum l-a redescoperit Aradul?
Abia după 1990: placă comemorativă pe Palatul Szántay și o stradă cu numele lui (2011), o nouă placă la centenarul Palatului Cultural (2013) și, în 2017, la 145 de ani de la naștere, statuia de bronz în mărime naturală de pe scările principale ale Palatului Cultural.
Ce lecție rămâne pentru orașul de azi?
Aradul păstrează amprenta unei epoci în care arhitectura era gândită pentru durabilitate, identitate și comunitate. Înțelegerea patrimoniului construit ne obligă la responsabilitate în dezvoltarea urbană de acum — iar pentru cine caută o locuință într-o clădire cu valoare arhitecturală, moștenirea lui Szántay e încă locuibilă, în inima orașului.
Proprietăți active acum în Central (21)
Întrebări frecvente
Care e cea mai importantă clădire a lui Szántay?
Palatul Cultural (1911–1913) — simbolul orașului, unde astăzi îl întâmpină pe vizitator chiar statuia arhitectului.
De ce a murit în sărăcie un arhitect atât de important?
Regimul comunist i-a naționalizat proprietățile fără compensare și i-a refuzat ajutorul social ca „fost exploatator" — drama comună elitelor vremii.
Unde îi pot vedea clădirile?
Aproape toate în zona centrală a Aradului: Palatul Cultural, Biserica Roșie de pe bulevard, palatele Szántay, Lloyd și Bohuș — un traseu de plimbare de o după-amiază.
*Sursa: arhiva publicisticii locale; Almanahul Aradului, 1914.*
ACASĂ | Agenție imobiliară Arad · Bulevardul Decebal 2 · 0724 200 000